A | C | D | E | F | G | I | L | M | N | O | P | R | S | T | V | Z

Acces la rețeaua electrică de interes public – ansamblu de reguli prin care un terț își exercită dreptul de a se racorda și de a folosi, în condițiile legii, rețelele electrice de transport și distribuție;
Amonte, aval – noțiuni asociate sensului de parcurgere a instalațiilor dispre instalațiile utilizatorului spre instalațiile operatorului de rețea, respectiv dinspre instalațiile operatorului de rețea spre instalațiile utilizatorului;
Autoritate competentă (ANRE)-Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei
Aviz tehnic de racordare – aviz care se emite de către operatorul de rețea la cererea unui consumator, care conține condițiile tehnico-economice de racordare la rețea a unui loc de consum și/ sau de producere.

Cale de alimentare– totalitatea instalațiilor situate între punctul de racordare la reţeaua distribuitorului și punctul de delimitare dintre distribuitor și consumator.
Calitate a energiei electrice– totalitatea caracteristicilor energiei electrice referitoare la frecvența tensiunii, amplitudinea și variația tensiunii, goluri de tensiune, nesimetria tensiunii pe cele trei faze, flicker, armonici și interarmonici, supratensiuni temporare și tranzitorii.
Calitate comercială a furnizării– însușire asociată relațiilor care se stabilesc între un furnizor și clienții săi în legătură cu pachetul de servicii aferent furnizării.
Certificat de racordare– document emis de către operatorul de rețea în vederea punerii sub tensiune a instalațiilor electrice de la locul de consum și/sau de producere și a utilizării rețelei, care certifică îndeplinirea condițiilor prevăzute în avizul tehnic de racordare valabil; nu pot exista simultan, pentru același loc de consum și/sau de producere, două sau mai multe certificate de racordare valabile;
Client– clientul angro sau final de energie electrică.
Client angro – persoană fizică sau juridică care cumpără energie electrică în vederea revânzării în interiorul sau în exteriorul sistemului în cadrul căruia este stabilită
Client casnic – clientul care cumpără energie electrică pentru propriul consum casnic, excluzând consumul pentru activități comerciale sau profesionale;
Client eligibil – clientul care este liber să își aleagă furnizorul  de energie electrică de la care cumpără energia electrică;
Client final – orice persoană fizică sau juridică care cumpără energie electrică pentru consumul propriu;
Client noncasnic – orice persoană fizică sau juridică care cumpără energie electrică ce nu este pentru propriul consum casnic; această categorie include și producători de energie electrică, operatori de rețea și clienți angro;
Client vulnerabil – clientul final aparținând unei categorii de clienți casnici care, din motive de sănătate, vârstă sau venituri reduse, se află în risc de marginalizare socială și care, pentru prevenirea acestui risc, beneficiază de măsuri de protecție socială, inclusiv de natură financiară. Măsurile de protecție socială, precum și criteriile de încadrare în această categorie, se stabilesc prin acte normative;
Compensație– sumă de bani pe care furnizorul o plătește consumatorului în cazul în care nivelul garantat al unui indicator de performanță nu este atins;
Consumatori foarte mari – consumatori cu puterea aprobată mai mare de 1 MVA.
Consumatori mari – consumatori cu puterea aprobată cuprinsă între 100 kVA şi 1 MVA inclusiv.
Consumatori mici – consumatori cu puterea aprobată mai mica sau egala cu 100 kVA.
Continuitate în alimentarea cu energie electrică – caracteristică a alimentării cu energie electrică ce se referă la durata și frecvența întreruperilor în livrarea energiei electrice.
Contor de decontare – contor montat în punctul de măsurare în baza căruia se realizează decontarea energiei electrice tranzitate;
Contor martor – contor de energie electrică având rolul de a măsura energia electrică în paralel cu contorul de decontare;
Contract-cadru de furnizare a energiei electrice – contract reglementat de furnizare a energiei electrice, ale cărui clauze minimale obligatorii sunt stabilite de către autoritatea competentă.
Contract de furnizare – document elaborat de comun acord între părțile contractante, care stabilește condițiile pentru relațiile comerciale dintre furnizorul de energie electrică și consumator, respectând contractul cadru de furnizare.
Convenție de consum – document semnat între furnizor și consumator, în cazul în care citirile grupurilor de măsurare se fac la intervale mai mari decât perioadele de facturare, prin care părțile acceptă facturarea lunară corespunzător unor cantități de energie estimate de comun acord, cu regularizarea plăților după fiecare citire.
Convenție de exploatare – act juridic, încheiat între operatorul de rețea și un consumator, prin care se precizează aspecte legate de delimitarea instalațiilor, realizarea conducerii operative prin dispecer, condiții de exploatare și întreținere reciprocă a instalațiilor, reglajul protecțiilor, executarea manevrelor, intervenții în caz de incidente etc.
Data intrării în vigoare a contractului– data menționată în contract de la care acesta își produce efectele.
Data semnării contractului – data la care se întrunește acordul de voință al părților privind încheierea contractului, acord exprimat prin semnarea acestuia de către părțile contractante.
Date de măsurare – informații cu privire la energia electrică tranzitată prin punctul de măsurare care cuprind date de decontare: date necesare pentru facturare (indexuri de energie, indexuri diferențiate pe structuri tarifare, inclusiv cele memorate la intervale de timp egale și sincronizate cu ceasul de timp real, puterea activă maximă de lungă durată pentru fiecare sfert de oră bloc, ceas de timp real, curbe de sarcină de indexuri, tentativă de fraudă etc), mărimi de instrumentație (mărimi instantanee – putere electrică activă / reactivă, tensiunea, curentul, frecvența rețelei), date de stare (informații cu privire la evenimente și mărimi de stare, ca exemplu: stare).
Etichetarea energiei electrice – totalitatea acțiunilor desfășurate de către un furnizor de energie electrică în vederea informării clienților săi existenți sau potențiali, în mod transparent, asupra contribuției fiecărei surse de energie primară la producerea energiei electrice furnizate, precum și a impactului asupra mediului înconjurător, în conformitate cu procedurile aprobate de autoritatea competentă.
Facturarea energiei electrice – ansamblul de activități constând în preluarea și validarea datelor de consum, determinarea valorii facturii, întocmirea și emiterea facturilor, transmiterea facturilor și soluționarea contestațiilor privind facturile;
Factor de putere utilizat la facturarea energiei electrice– raportul dintre energia electrică activă și energia electrică aparentă tranzitate printr-un punct de măsurare într-un anumit interval de timp.
Furnizor actual– furnizorul care prestează serviciul de furnizare a energiei electrice până la data finalizării procesului de schimbare a furnizorului, dată de la care începe derularea unui nou contract.
Furnizor de ultimă instanță– furnizorul desemnat de autoritatea competentă pentru a presta serviciul universal de furnizare în condiții specifice reglementate
Furnizor nou – furnizorul care va presta serviciul de furnizare a energiei electrice pentru consumator, pe baza unui nou contract de furnizare a cărui derulare începe de la data finalizării procesului de schimbare a furnizorului, dată menționată în contract.
Grup de măsurare a energiei electrice – ansamblu format din transformatoarele de măsurare și contorul de energie electrică precum și toate elementele intermediare care constituie circuitele de măsurare ale energiei electrice, inclusiv elementele de securizare.
Indicator de performanță– expresia cantitativă a gradului în care este satisfăcută o anumită necesitate a consumatorului referitoare la calitatea serviciului de furnizare a energiei electrice;
Indicator de performanţă garantat– indicator de performanță pentru care reglementările impun un nivel, care trebuie să fie respectat pentru fiecare caz în parte.
Indicator de performanţă general– indicator de performanță care se referă la o componentă a calității serviciului de furnizare, ca valoare generală, la nivelul tuturor clienților sau al unei anumite categorii a acestora.
Indicator statistic– mărime care cuprinde o informație cantitativă referitoare la o anumită componentă a activității furnizorului, fără să constituie un criteriu de evaluare a calității serviciului prestat.
Instalație de alimentare (branșament la joasă tensiune și racord la medie și inaltă tensiune)– instalația electrică prin care se face legătura dintre rețeaua furnizorului, în punctul de racordare și instalația consumatorului, în punctul de delimitare.
Instalație de utilizare– ansamblul instalațiilor electrice aparținând consumatorului, situate în aval de punctul de delimitare.
Interval alunecator– interval bază de timp, care permite contorului baleierea intervalului de măsurare setat (orice număr întreg de minute între 1 si 60), în vederea înregistrării puterii medii absorbite de un consumator în perioada de referință programată.
Interval de citire– interval de timp între două citiri consecutive ale indicațiilor grupului de măsurare pentru determinarea consumului de energie electrică corespunzător acelui interval.
Interval de decontare– intervalul de timp pentru care se realizează în piața angro de energie electrică balanța de energie și se stabilesc cantitățile de energie tranzacționate de participanții la piață. De regulă intervalul de decontare este ora.
Interval de facturare – intervalul de timp pentru care se emite factura, pe baza energiei electrice furnizate în intervalul de timp respectiv și, după caz, pe baza altor mărimi utilizate la facturare, conform reglementărilor specifice.
Interval fix– interval de 15 minute care începe la oră fixă, la o oră și 15 minute, la o oră și 30 minute sau la o oră și 45 minute, în care se înregistrează puterea medie absorbită de consumator.
Întrerupere în alimentarea cu energie electrică – situația în care tensiunea efectivă în punctul de delimitare devine mai mică decât 1% din tensiunea nominală a rețelei în punctul respectiv.
Loc de consum – incinta sau zona în care se consumă, printr-o singură instalație de utilizare, energia electrică furnizată prin una sau mai multe instalații de racordare. Un consumator poate avea mai multe locuri de consum, după caz, în incinte sau în zone diferite sau în aceeași incintă sau zonă.
Mari consumatori– consumatorii industriali și similari cu puteri contractate mai mari de 100kW, pe loc de consum.
Mărimi de facturare (energie activă, energie reactivă, putere activă, abonament)– parametri ai consumului de energie electrică, care se determină în funcție de datele citite pe echipamentele de măsurare, de tipul de tarif, de cantitățile contractate, de caracteristici ale locului de consum și de particularități ale perioadei de facturare și cărora li se aplică prețurile prevăzute de tarif, în condițiile de calcul specificate de prezenta procedură.
Mici consumatori – consumatorii industriali și similari cu puteri contractate de 100kW sau mai mici, pe loc de consum.
Normativ de deconectari manuale (normativ DM)– document emis de operatorii de rețea, care cuprinde consumatorii grupați pe tranșe de deconectare și puterile deconectate și se aplică în situații excepționale apărute în funcționarea SEN, situații care necesită reducerea consumului de energie electrică pe zone de rețea sau la nivelul SEN.
Normativ de limitări – document emis de operatorii de rețea care cuprinde consumatorii grupați pe tranșe de limitare și valorile reducerilor de puteri ale acestor consumatori și se aplică în cazul penuriei naționale de combustibil sau în alte situații excepționale caracterizate prin deficite de putere / energie electrică în SEN.
Oferta-tip– oferta de preț și calitate pe care o asigură un furnizor de ultimă opțiune.
Operator de distribuție (OD)– persoana juridică, titulară a unei licențe de distribuție, care deține, exploatează, întreține modernizează și dezvoltă o rețea electrica de distribuție (similar, distribuitor).
Operator de măsurare– operator economic (operatorul de transport și de sistem, operatorul de distribuție, producătorul) care deține sub orice titlu, administrează și operează un sistem de măsurare a energiei electrice și care gestionează baza de date de măsurare a acestuia, în condițiile legii.
Operator de rețea (OR)– operatorul de transport și de sistem sau, după caz, operatorul de distribuție sau persoana juridică ce exploatează rețeaua electrică de interes public la care sunt racordate instalațiile electrice ale locului de consum pentru care consumatorul solicită schimbarea furnizorului.
Operator de transport și de sistem (OTS) – persoana juridică titulară de licență pentru transportul energiei electrice și servicii de sistem.
Ore de gol de sarcină ale SEN – ore ale zilei în care se realizează, pe ansamblul SEN, cele mai mici valori ale consumului de energie electrică.
Ore de vârf de sarcină ale SEN – orele de dimineață și seară aprobate, când se realizează vârfuri de consum de energie electrică, în SEN.
Ore normale ale SEN – orele zilei situate în afara orelor de vârf de sarcină și de gol de sarcină, ale SEN.
Parte responsabilă cu echilibrarea (PRE)– titular de licență care a fost înregistrat de operatorul de transport și de sistem ca parte responsabilă cu echilibrarea, conform prevederilor codului comercial al pieței angro de energie electrică în vigoare.
Penalitate– procent din valoarea facturii cu care se majorează suma inițială ca urmare a întârzierii la plată peste un anumit termen prevăzut în contractul de furnizare energie electrică, în condițiile legii.
Piața agro de energie electrică– cadru organizat de tranzacționare a energiei electrice și a serviciilor asociate la care participă producătorii de energie electrică, operatorul de transport și de sistem, operatorii de distribuție, operatorul pieței de energie electrică și clienții angro.
Piața cu amănuntul de energie electrică– cadrul organizat în care energia electrică este cumpărată de clienții finali, în vederea satisfacerii consumului propriu, de la furnizori sau producători.
Piața de energie electrică– cadrul de organizare în care se tranzacționează energia electrică și serviciile asociate
Preț– valoare, diferențiată pe tipuri de tarife și niveluri de tensiune, pentru unitatea de măsură a cantității de energie electrică activă și reactivă, a puterii active contractate și /sau măsurate și a abonamentului, reglementată de autoritatea competentă în domeniu, pentru energia electrică livrată consumatorilor captivi.
Preț mediu de revenire– prețul mediu obținut în urma aplicării unui tarif sau a unui pachet de tarife.
Preț zilnic pentru putere– prețul rezultat prin împărțirea prețului anual pentru putere la numărul de zile din anul calendaristic respectiv.
Profil de consum– algoritm pentru repartizarea orară, pe baza unui model matematic, a consumului de energie electrică înregistrat lunar prin punctele de măsurare la care, conform reglementărilor, nu este obligatorie montarea unui contor cu înregistrare orară a consumului. Profilele de consum se stabilesc de operatorul de distribuție cu aprobarea anre și pot fi diferențiate pe tipuri de consumatori. Profilele de consum pentru un anumit tip de consumatori sunt unice pe teritoriul operatorului de distribuție respectiv.
Punct de delimitare– loc în care instalațiile utilizatorului se delimitează ca proprietate de instalațiile operatorului de rețea.
Punct de măsurare a energiei electrice– locul din cadrul rețelei electrice în care se conectează transformatoarele de măsurare sau grupul de măsurare / subsistemul de măsurare locală.
Putere aprobată– puterea maximă simultană ce poate fi evacuată/absorbită în/din rețea la un loc de producere și/sau precizată în avizul tehnic de racordare / certificatul de racordare.
Putere în restul orelor– cea mai mare putere medie cu durata de înregistrare pe 15 minute consecutiv absorbită de consumator în afara orelor de vârf ale SEN, pentru un loc de consum.
Putere la orele de vârf ale SEN – cea mai mare putere medie cu durata de înregistrare pe 15 minute consecutiv absorbită de consumator la orele de vârf ale SEN, pentru un loc de consum.
Putere maximă contractată – cea mai mare putere medie cu înregistrare la interval de 15 minute consecutive, prevăzută în contractul de furnizare a energiei electrice, pe care consumatorul are dreptul să o absoarbă în perioada de consum, pentru un loc de consum sau cale de alimentare, după caz.
Putere medie – raport între energia electrica contractată / absorbită într-un anumit interval de timp și durata respectivului interval.
Putere minima tehnologică – cea mai mică putere necesară unui consumator pentru menținerea în funcțiune, in condiții de siguranță, numai a acelor echipamente și instalații impuse de procesul tehnologic, pentru a evita pierderi de producţie prin deteriorare.
Putere minimă de avarie– puterea strict necesară consumatorului pentru menţinerea in funcţiune a agregatelor care condiţionează securitatea instalaţiilor și a personalului.
Receptoare electrocasnice– totalitatea receptoarelor electrice de larg consum, destinate uzului consumatorilor casnici (nu sunt destinate realizării de activități industriale sau agricole) și care sunt alimentate cu energie electrică la tensiunea de 230 sau 400V.
Regim de limitare– situaţie in care este necesară reducerea puterii electrice absorbite de consumatori cu asigurarea puterii minime tehnologice, în vederea menţinerii în limite normale a parametrilor de funcţionare a SEN.
Regularizare a plăţilor – determinarea sumelor de bani de plătit / restituit pentru energia electrică consumată pe o anumită perioadă, ţinând cont de consumul real rezultat din citirile contoarelor şi de plăţile anterioare.
Rețea electrică – ansambulu de linii, inclusiv elementele de susținere și de protecție a acestora, stațiile electrice și alte echipamente electroenergetice conectate între ele prin care se transmite energie electrică de la o capacitate energetică de producere a energiei electrice la un utilizator; rețeaua electrică poate fi rețea de transport sau rețea de distribuție.
Rețea electrică de distribuție – rețeaua electrică cu tensiunea de linie nominală până la 110 kV inclusiv;
Rețea electrică de interes public – rețeaua electrică lacare racordați cel puțin doi utilizatori;
Rețea electrică de transport – rețeaua electrică de interes național și strategic cu  tensiunea de linie nominală mai mare 110 kV;
Schimbarea furnizorului– acțiunea prin care, pe parcursul derulării unui contract, consumatorul decide, prin opţiune liber exprimată, să înceteze raportul contractual cu furnizorul actual și să încheie contract de furnizare cu un alt furnizor.
Serviciu de distribuție – serviciul asigurat de operatorul de distribuție care constă în asigurarea transmiterii, în condiții de eficiență și siguranță, a energiei electrice între două sau mai multe puncte ale rețelei de distribuție, cu respectarea standardelor de performanță în vigoare;
Serviciu de transport – serviciul asigurat de operatorul de transport și de sistem care constă în asigurarea transmiterii, în condiții de eficiență și siguranță, a energiei electrice între două sau mai multe puncte ale rețelei de transport, cu respectarea standardelor de performanță în vigoare
Serviciu universal– serviciu de furnizare a energiei electrice garantat clienților casnici și clienților noncasnici cu un număr de salariați mai mic de 50 și o cifră de afaceri anuală sau o valoare totală a activelor din bilanțul contabil conform raportărilor fiscale anuale care nu depășește 10 milioane de euro, la un nivel de calitate și la prețuri rezonabile, transparente, ușor comparabile și nediscriminatorii.
Sfert de oră alunecător– interval de 15 minute, care începe la fiecare minut din oră.
Sistem de facturare in paușal– metoda de stabilire a consumului de energie electrică în funcţie de puterea instalată și de numărul orelor de utilizare, pe tipuri de receptoare electrice.
Sistem de măsurare a energiei electrice– ansamblu de echipamente prin care se asigură activitatea de măsurare a energiei electrice format din: grupurile de măsurare, sistemul de gestionare a valorilor măsurate și, dacă este cazul, sistemul de teletransmisie.
Sistem de măsurare inteligentă a energiei electrice- sistem de măsurare a energiei electrice care permite ransmiterea bidirecțională securizată a datelor de măsurare, în conformitate cu reglementările în vigoare;
Sistemul electroenergetic național (SEN)– sistemul electroenergetic situat pe teritoriul național. SEN constituie infrastructura de bază utilizată în comun de participanții la piața de energie electrică.
Situație de avarie în SEN– situaţie în care, datorită avarierii unor instalații și agregate energetice sau întreruperii intempestive a importului de energie electrică, nu se mai pot menţine parametrii principali în limitele normale de funcţionare a SEN.
Stație de primire– prima stație situată pe amplasamentul sau în vecinătatea amplasamentului unui consumator, care poate fi stație electrică de transformare sau de conexiuni, post de transformare sau tablou de distribuție și care îndeplinește simultan urmatoarele condiții: se află pe traseul rețelelor electrice de legatură dintre distribuitor/furnizor și consumator; prin intermediul său se realizează nemijlocit alimentarea cu energie electrică a consumatorului; tensiunea primară sau tensiunea secundară a stației este egală cu cea mai mare tensiune din instalația de utilizare a consumatorului.
Subconsumator– persoană fizică sau juridică ale cărei instalații electrice de utilizare sunt racordate în aval de punctul de măsurare al consumatorului.
Sursă de intervenţie– sursă de energie electrică de rezervă, aparținând consumatorului, care în cazul întreruperii furnizării energiei electrice din SEN asigură alimentarea neîntreruptă sau realimentarea unui grup restrâns de receptoare, în scopul opririi în siguranță a activității și / sau evitării unor efecte economice și sociale deosebite (explozii, incendii, distrugeri de utilaje, accidente cu victime umane, poluarea mediului etc.).
Sursă proprie de energie electrică – instalație pentru producerea de energie electrică aparținând consumatorului.
Tarif– ansamblu de preţuri (denumite componente ale tarifului), structurate pe niveluri de tensiune si tipuri de consumatori, care, prin aplicare la un set de mărimi de facturare, determină formula de facturare.
Tarifarea energiei electrice – activitatea de stabilire a tipului de tarif și de calcul al mărimilor de facturare, în vederea emiterii facturii de energie electrică.
Utilizator de rețea electrică – orice persoană fizică sau juridică ale cărei instalații sunt racordate la un sistem electroenergetic în scopul livrării de energie electrică în ori din sistemul de transport, respectiv de distribuție a energiei electrice
Valoare măsurată– cantitatea de energie electrică măsurată de contor sau considerată ca fiind măsurată.
Valoare măsurată aprobată – valoarea măsurată confirmată de participanții la tranzacție, conform prevederilor codului comercial al pieței angro de energie electrică.
Zone orare de vârf – intervale de timp orare caracterizate prin vârfuri de consum la nivelul SEN stabilite de autoritatea competentă.